bleumarin, pe care o țin pentru zile mari. Peste 4 zile era o zi mare, chiar dacă nu eram poftită la ea.
În Spania curățasem. Gătisem, spălasem, o îngrijisem 6 ani pe o bătrână, don’ Carmen, până a închis ochii. Îi tăiam unghiile, o întorceam în pat noaptea, o spălam ca pe copilul meu. Și lună de lună trimiteam acasă 2.000 de lei, pentru chirie, pentru cărți, pentru taxa lui. Nu mi-am luat nicio haină nouă în anii ăia. Purtam ce-mi dădeau familiile la care munceam.
Toate, ca băiatul