hai la masă, dragu’ mamii”. Așa m-a învățat mama mea, așa o vorbit și bunica. Și tot așa i-am vorbit și lui Cătălin când era mic și dormea cu căpșorul pe brațul meu.
Numa’ că de prin liceu s-o schimbat. Venea acasă în vacanțe și mă corecta.
— Nu „amu”, mamă. „Acum”. Nu „no”. Nu mai zice „dragu’ mamii” de față cu lumea.
Râdeam atunci. Credeam că-i joacă de copil deștept.
Nu era joacă.
M-am ridicat, am scos valiza de sub pat și am pus în ea rochia cea bună, cea