Am muncit 9 ani în Spania ca să-i plătesc facultatea, iar când a terminat, fiul meu nu m-a chemat la absolvire — i-a fost rușine de felul cum vorbesc…

hai la masă, dragu’ mamii”. Așa m-a învățat mama mea, așa o vorbit și bunica. Și tot așa i-am vorbit și lui Cătălin când era mic și dormea cu căpșorul pe brațul meu.

Numa’ că de prin liceu s-o schimbat. Venea acasă în vacanțe și mă corecta.

— Nu „amu”, mamă. „Acum”. Nu „no”. Nu mai zice „dragu’ mamii” de față cu lumea.

Râdeam atunci. Credeam că-i joacă de copil deștept.

Nu era joacă.

M-am ridicat, am scos valiza de sub pat și am pus în ea rochia cea bună, cea