scaunul din bucătărie și am rămas cu mâinile în poală. Peste 4 zile. Băiatul pentru care spălasem 9 ani closete și scări de bloc în Spania își lua diploma, iar eu aflam din curte.
L-am sunat în seara aia. A răspuns după multe apeluri.
— Zi, mamă, ce e? Sunt cam ocupat.
— Am auzit că sâmbătă… e festivitatea. Că-ți iei diploma.
Tăcere. O tăcere pe care o știam. O tăcere care se strânge.
— A, aia. E ceva mic, mamă. O formalitate. Nu merită să vii tocmai de sus, de la Sighet.