Am muncit 9 ani în Spania ca să-i plătesc facultatea, iar când a terminat, fiul meu nu m-a chemat la absolvire — i-a fost rușine de felul cum vorbesc…

să latre în curte, apoi s-a oprit deodată — semn că știe pe cine adulmecă. Am auzit pași pe prispă. Și-apoi bătăi în ușă. Rare, moi, ca de om care nu mai are putere.

Am deschis cu inima cât un purice. În prag era Cătălin. Fără geacă, cu cămașa boțită, cu ochii umflați. Venise cu mașina de la Cluj, singur, noaptea.

— Ce-i, mamă? Ce s-o întâmplat? am întrebat, și mi-a sărit glasul în „mamă” de spaimă.

N-a zis nimic. A intrat, s-a lăsat pe scaunul din bucătărie, exact scaunul pe care