stătusem eu când aflasem de la Veronica, și a început să plângă. Un bărbat de 25 de ani, plângând cu fața în palme, la masa la care l-am hrănit cu lingurița.
M-am așezat lângă el. I-am pus mâna pe cap, cum îi puneam când era mic și-l durea o măsea.
— Spune-mi, dragu’ mamii. Spune-mi.
Nici n-am băgat de seamă că-i zisesem „dragu’ mamii”, cuvintele alea de care-i era rușine. El le-a auzit. Și a plâns și mai tare.
— M-a lăsat Denisa, mamă, a zis într-un târziu.
Denisa. Fata cea subțire,