de pământ proaspăt săpată.
— Și eu mă bucur că am deschis-o.
După ce mașina ei a dispărut, am rămas singură în curte.
Venisem în satul acela pentru că voiam un loc în care nimeni să nu-mi știe numele.
Acum încă existau oameni care mă credeau hoață.
Probabil aveau să existe mereu.
Dar nu mai simțeam nevoia să alerg după fiecare dintre ei cu adevărul în mână.
Am luat stropitoarea și am udat pământul deasupra bulbilor.
Pentru prima dată după foarte mulți ani, era suficient că eu știam ce fel de