Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

de pământ proaspăt săpată.

— Și eu mă bucur că am deschis-o.

După ce mașina ei a dispărut, am rămas singură în curte.

Venisem în satul acela pentru că voiam un loc în care nimeni să nu-mi știe numele.

Acum încă existau oameni care mă credeau hoață.

Probabil aveau să existe mereu.

Dar nu mai simțeam nevoia să alerg după fiecare dintre ei cu adevărul în mână.

Am luat stropitoarea și am udat pământul deasupra bulbilor.

Pentru prima dată după foarte mulți ani, era suficient că eu știam ce fel de