o oală de ciorbă și nici cu promisiunea că vom deveni surori.
A venit cu o pungă mică de hârtie.
— Ce-ai acolo?
A scos câțiva bulbi.
— Lalele. Tata îi plăceau, dar nu recunoștea.
Am râs.
Am plantat bulbii împreună exact unde fusese placa de beton.
Când am terminat, Mariana s-a uitat spre casă.
— E ciudat să nu mai fie a noastră.
— Dacă vrei să vii aici, mă suni.
A dat din cap.
Înainte să plece, s-a oprit la poartă.
— Camelia?
— Da?
— Mulțumesc că ai deschis lada.
M-am uitat spre bucata