Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

o oală de ciorbă și nici cu promisiunea că vom deveni surori.

A venit cu o pungă mică de hârtie.

— Ce-ai acolo?

A scos câțiva bulbi.

— Lalele. Tata îi plăceau, dar nu recunoștea.

Am râs.

Am plantat bulbii împreună exact unde fusese placa de beton.

Când am terminat, Mariana s-a uitat spre casă.

— E ciudat să nu mai fie a noastră.

— Dacă vrei să vii aici, mă suni.

A dat din cap.

Înainte să plece, s-a oprit la poartă.

— Camelia?

— Da?

— Mulțumesc că ai deschis lada.

M-am uitat spre bucata