impresia că cineva mă ascultă cu adevărat.
La scurt timp mi-am găsit un loc de muncă la silozul din sat.
Seara ne beam ceaiul împreună pe prispa casei și vorbeam ore întregi.
Încet, fără să ne dăm seama, doi oameni care credeau că nu mai au pe nimeni începuseră să-și construiască o familie.
Într-o zi am mers la dispensarul din comună și am discutat cu un medic despre recuperarea lui Andrei.
Cu exerciții zilnice, răbdare și multă muncă, existau șanse să facă din nou câțiva pași.
Am început împreună recuperarea.