Nu puteam răspunde.
Am dat doar din cap.
În acea seară, după ce copiii au adormit, Ioana m-a condus până la ușă.
— Mulțumesc că ai venit, a spus.
— Mulțumesc că mă lași.
Am ezitat.
— Ioana… nu-ți voi cere să mă ierți.
Ea m-a privit surprinsă.
— Mult timp am crezut că, dacă descopăr cine ne-a făcut asta, totul se va întoarce la normal. Dar nu Felicia a fost singura care ne-a distrus.
Ioana a rămas tăcută.
— Ea a mințit. Dar eu am ales s-o cred. Eu am ales să nu te