Am cumpărat pâine unei bătrâne flămânde, iar după ce a sunat banca, funcționara și-a pierdut zâmbetul

— Nici nu trebuie.

Am reparat broșa în formă de grâu cu un ac subțire și am prins-o la loc pe palton. Firul nou era maro, aproape invizibil.

— Acum nu mai cade — i-am spus.

— Nici eu nu mai cad atât de ușor.

Au trecut trei luni.

Iarna s-a retras greu din oraș. La fabrică, am fost mutată într-o echipă mai bine plătită, pentru că Mihai spusese că oamenii care nu abandonează pe alții merită să fie ținuți aproape. Nu știu dacă era o regulă de muncă, dar am acceptat-o.

Denis și-a