într-o zi că o femeie din România venise să mă caute.
Eu refuzasem s-o primesc când îi auzisem numele.
— Ai stat acolo aproape patru ore, am șoptit.
Maria zâmbi amar.
— Cinci.
Am început să plâng.
Cincisprezece ani îmi construisem viața în jurul unei singure certitudini:
Sora mea mă trădase. Părinții mei o aleseseră pe ea.
Acea certitudine mă împinsese înainte.
Mă făcuse să muncesc.
Să reușesc.
Să nu cer nimănui nimic.
Iar acum descopeream că adevărul fusese mult mai complicat.
Și mult mai dureros.
— De ce ai rămas aici? am