întrebat.
Maria privi în jur.
— Mama a făcut un AVC. Tata avea probleme cu inima. Cineva trebuia să-i îngrijească.
— Și ai renunțat la viața ta?
— N-am considerat că renunț.
Mi-am privit paltonul scump.
Apoi mâinile ei crăpate.
Dintr-odată, nu m-am mai simțit câștigătoarea niciunei lupte.
Telefonul meu a sunat.
Era șeful echipei de demolare.
— Doamnă, confirmăm pentru mâine la zece?
M-am uitat spre Maria.
Apoi spre cutia cu cincisprezece ani de scrisori.
— Nu.
— Doriți altă oră?
— Nu mai demolăm nimic.
Am închis.
Maria mă privi surprinsă.
— Oana, nu trebuie să…
—