Nu-ți cer să mă ierți. Am crezut că dacă mă faci pe mine dușmanul tău, vei pleca suficient de departe încât Vasile să nu te mai poată atinge. Am reușit prea bine. Te-am salvat de el și te-am pierdut eu.”
Am lăsat scrisoarea să-mi cadă în poală.
Nu mai puteam vedea din cauza lacrimilor.
— De ce nu ai venit tu după mine? am întrebat-o pe Maria.
— Am venit.
Am ridicat capul.
— Ce?
— La Roma. Acum unsprezece ani.
Îmi aminteam vag.
Recepționista de la primul meu birou îmi spusese