aveau timbre.
Altele nu fuseseră niciodată trimise.
Am luat primul plic.
Scrisul era al mamei.
„Oana mea, dacă vei citi vreodată asta, trebuie să știi că în seara în care ai plecat nu ți-am spus adevărul.”
Mâinile au început să-mi tremure.
Am continuat.
Vasile nu fusese omul pe care îl crezusem.
Afacerea lui era îngropată în datorii.
Împrumutase bani de la oameni periculoși și folosise numele tatălui meu pentru a garanta unele dintre datorii.
Când tata aflase, încercase să-l oblige să dispară din viața mea.
Vasile refuzase.
Și atunci amenințase.