Am ajuns mai devreme decât de obicei să-mi iau fiica de opt ani de la un liceu privat scump din București

făcut ceea ce vechiul meu instinct mi-ar fi cerut.

Nu am sunat directorul liceului și nu am cerut ca Marta să fie înscrisă a doua zi.

Nu am scos un carnet de cecuri și nu am încercat să rezolv viața unei adolescente în douăzeci de minute.

Am verificat.

În următoarele săptămâni am vorbit cu biblioteca, cu oamenii care lucraseră alături de Elena și cu conducerea liceului.

Povestea Martei s-a confirmat.

Mai mult, am descoperit ceva despre propria mea soție.

În ultimii ani ai vieții ei ajutase discret mai mulți copii.