Am ajuns mai devreme decât de obicei să-mi iau fiica de opt ani de la un liceu privat scump din București

Nu cu averi.

Cu lucruri mici.

Manuale.

Transport.

Taxe pentru concursuri.

Meditații.

Elena construise o parte din viața ei despre care eu nu știam aproape nimic.

La început m-a durut.

Apoi am înțeles că nu fiecare colț al omului pe care îl iubești trebuie să-ți aparțină.

În ceea ce o privea pe Marta, liceul încă avea programul pentru care Elena o recomandase. Dosarul trebuia actualizat, iar admiterea și eventuala bursă depindeau de criteriile instituției.

Marta a dat testele.

Pe meritul ei.

A obținut bursa.

În prima zi în care a