dumneavoastră.
N-am înțeles.
— Cum adică?
— Doamna Elena primise o moștenire mică de la bunica ei. Spunea că era singurul lucru pe care îl avea doar pe numele ei. Pusese deoparte o parte pentru un program prin care voia să ajute elevi ca mine.
Am rămas tăcut.
Știam de moștenirea bunicii.
Nu știam ce făcuse Elena cu banii.
— Și de ce ar fi trebuit să-mi ascundă asta?
Marta și-a coborât privirea.
— Pentru că spunea că dumneavoastră vreți să controlați totul când vă este frică.
Cuvintele m-au lovit mai tare decât orice