povestit.
Mama ei murise când avea doisprezece ani. Tatăl ei dispăruse din viața ei cu mult înainte, iar Marta rămăsese în grija unei mătuși care avea propriile probleme financiare. Elena o cunoscuse la biblioteca unde organiza voluntar ateliere pentru copii.
Observase repede cât de talentată era.
— Soția dumneavoastră spunea că eu văd numerele altfel.
Apoi Elena începuse s-o ajute.
Cărți.
Culegeri.
Taxe pentru concursuri.
Uneori mâncare.
Nimic extravagant.
Dar suficient încât Marta să poată continua școala.
— De ce trebuia ascuns de mine?
Marta ezită.
— Pentru că banii nu erau ai