Am ajuns mai devreme decât de obicei să-mi iau fiica de opt ani de la un liceu privat scump din București

povestit.

Mama ei murise când avea doisprezece ani. Tatăl ei dispăruse din viața ei cu mult înainte, iar Marta rămăsese în grija unei mătuși care avea propriile probleme financiare. Elena o cunoscuse la biblioteca unde organiza voluntar ateliere pentru copii.

Observase repede cât de talentată era.

— Soția dumneavoastră spunea că eu văd numerele altfel.

Apoi Elena începuse s-o ajute.

Cărți.

Culegeri.

Taxe pentru concursuri.

Uneori mâncare.

Nimic extravagant.

Dar suficient încât Marta să poată continua școala.

— De ce trebuia ascuns de mine?

Marta ezită.

— Pentru că banii nu erau ai