am primit un mesaj de la Irina.
„Vreau să vă văd. Am greșit. Sunt totuși bunica lor.”
Am citit mesajul de două ori.
Evgheni m-a întrebat dacă vreau să răspundă el.
— Nu.
— Ești sigură?
— Da.
Am scris: „Copiii vor afla adevărul când vor fi destul de mari să-l înțeleagă. Până atunci, liniștea lor este mai importantă decât regretul tău.”
Am șters numărul și am pus telefonul deoparte.
Nu am simțit triumf.
Doar aer.
Seara, Matei mi-a adus un desen. Erau patru oameni sub o casă galbenă: el, Ilinca, eu și