Am ajuns la spital însărcinată cu gemeni, iar când chirurgul mi-a văzut chipul, mâna lui a început să tremure

o fotografie veche. Eram eu, cu cinci ani mai tânără, râzând într-o cafenea, cu părul prins neglijent și cu o cană de ciocolată caldă în mână.

— De ce mi-o dai?

— Pentru că a păstrat-o ascunsă. Nu mai vreau ca nimeni să păstreze lucruri despre tine fără acordul tău.

Am luat fotografia.

— Mulțumesc.

Atât.

A fost suficient.

Au trecut încă șase luni. Librăria mirosea a hârtie, scorțișoară și haine ude. Matei mergea deja ținându-se de rafturi, iar Ilinca râdea de fiecare dată când auzea tramvaiul trecând pe strada noastră.

Într-o dimineață,