cap.
— Aveam nouă ani.
Am întors fotografia.
În spatele nostru, aproape ascuns de un brad artificial, se vedea un băiețel slab, cu un pulover albastru.
Iacob.
— Dar de ce ne-ai ținut minte?
S-a uitat spre Iosifina.
— Nu pe voi v-am ținut minte prima dată. Pe Andrei.
În acel moment soțul meu intră în cameră.
— Ce se întâmplă?
I-am întins fotografia.
Andrei o privi.
Apoi îl privi pe Iacob.
— Tu erai băiatul cu mașinuța.
Iacob ridică brusc ochii.
— Vă amintiți?
— Aveai o mașinuță roșie fără o roată.
Iacob începu să plângă.