achitat și liceul privat unde am fost transferată.
Am început să citesc scrisorile.
Toate erau semnate simplu:
„Cu drag, Andrei.”
Niciuna nu vorbea despre sacrificiile lui.
Doar despre școală, curaj și speranță.
— De ce nu mi-a spus niciodată?
Maria a zâmbit trist.
— Pentru că i-am cerut eu.
Am privit-o nedumerită.
— Mi-era rușine.
Nu voiam să știe nimeni de unde veneam.
El mi-a promis că secretul va rămâne între noi.
În dosar mai era un plic sigilat.
Pe el scria:
„Pentru Elena. După moartea mea.”
L-am deschis.
Scrisul lui Andrei era