pe scenă, nimeni nu era atent.
Până când Marius a luat microfonul.
Și a spus:
— Eu am distrus viața unui om.
S-a făcut liniște instant.
A început să povestească tot.
Cum îmi lipise părul de bancă.
Cum râsese când am fost tunsă.
Cum îi încurajase și pe ceilalți să mă batjocorească.
Cum mă strigau „Cheluța” pe holuri.
Mi-am simțit stomacul strâns.
Pentru că era prima dată când cineva spunea adevărul cu voce tare.
Prima dată când nu mai eram doar „fata ciudată”.
Marius plângea în timp ce vorbea.
— Credeam că