e amuzant. Credeam că asta mă face puternic. Dar adevărul e că eram un laș.
Elevii îl priveau fără să clipească.
Unii aveau lacrimi în ochi.
Apoi s-a întors spre mine.
Chiar acolo, în fața tuturor.
— Îmi pare rău, Elena.
Pentru prima dată în douăzeci de ani, am simțit că rana aia veche începe să se închidă.
Nu pentru că și-a cerut scuze.
Ci pentru că nu mă mai simțeam mică.
Nu mă mai simțeam victima lui.
După prezentare, o fată din primul rând a venit la mine tremurând.
— Și