Pe prispa casei bătrânești, în miros de pâine coaptă și cântec de cocoși, Andrei îngenunche în fața ei. Scoase un inel și îi zise simplu, cu voce tremurată:
— „Catinca, vrei să fii soția mea?”
Inima ei bătea nebunește. Nu se gândise niciodată că viața îi va aduce o astfel de răsturnare. Dar privind spre el, își aminti de omul căzut, pe care îl îngrijise cu toată ființa ei. Și înțelese că destinul alesese pentru amândoi.
— „Da, Andrei.”
În clipa aceea, satul întreg parcă răsună de bucurie. Vecinii se adunaseră, copiii