era o sobă frumoasă din teracotă, exact cum visase mereu să aibă.
În dormitor, pe pat, era așezată o pătură groasă cusută tradițional.
Iar pe peretele din hol scria simplu:
„Pentru cea mai bună mamă din lume.”
Maria a început să plângă în hohote.
Nu mai plângea de durere.
Plângea pentru că, după zeci de ani de lipsuri, cineva se gândise în sfârșit și la ea.
Au ieșit apoi în curte.
În spatele casei era o grădină mică.
Cu roșii.
Cu ceapă verde.
Cu mărar și pătrunjel.
Exact cum avea