A vândut tot ca să-și vadă băieții cu școală

la ferestre.

Cu leagăn în curte.

Cu viță-de-vie întinsă pe boltă.

Maria a rămas nemișcată.

— Ce frumoasă e… — a șoptit ea.

Andrei s-a apropiat încet și i-a pus ceva în palmă.

O cheie.

Maria a clipit nedumerită.

— A cui e cheia asta?

Paul avea deja lacrimi în ochi.

— A ta, mamă.

Maria s-a uitat când la unul, când la celălalt.

— Nu înțeleg…

Andrei a înghițit în sec.

— Ani întregi ai dormit prin chirii. Ai muncit până ți-ai distrus sănătatea ca noi să avem un viitor. Acum e rândul nostru.

Maria