„A, ai venit. Pune-ți geanta și vino să saluți lumea”, mi-a spus soacra mea când am intrat în propriul apartament și am găsit sufrageria plină de musafiri aduși de ea.

să spun nimic.

— Da.

— Pot să vin pe la patru?

Era probabil cea mai simplă întrebare pe care mi-o pusese vreodată.

Și totuși, pentru mine, însemna enorm.

— Da. Veniți.

A venit la patru și zece.

A sunat la interfon.

Apoi la ușă.

Deși știa perfect unde locuim.

Când am deschis, ținea o tavă cu plăcintă.

— Am adus ceva.

— Mulțumesc.

A intrat.

Și pentru prima dată n-a început să inspecteze nimic.

Nu s-a uitat la aragaz.

Nu mi-a deschis frigiderul.

Nu mi-a mutat vreo vază.

Ne-am așezat la cafea.

La un