„A, ai venit. Pune-ți geanta și vino să saluți lumea”, mi-a spus soacra mea când am intrat în propriul apartament și am găsit sufrageria plină de musafiri aduși de ea.

— Vrei să intervin?

— Nu.

— Sigur?

— Sigur. Dacă începem să ne trimitem mamele una alteia, n-am rezolvat nimic.

Mama a râs.

— Aici ai dreptate.

Cătălin n-a cedat.

Asta a contat cel mai mult.

Nu s-a dus pe ascuns să-i dea cheia înapoi.

Nu mi-a spus după două săptămâni:

„Hai, că s-a liniștit.”

Când Marioara îi reproșa, răspundea simplu:

— Mamă, te așteptăm oricând. Dar suni înainte.

După aproape cinci săptămâni, telefonul meu a sunat.

Era ea.

Am răspuns.

— Da?

— Nora…

Vocea ei era rece.

— Ești acasă sâmbătă?

Am rămas câteva secunde fără