Mergeam spre piață, cu două plase goale și gândul la ce aș mai putea găti din nimicul din frigider. Era o zi friguroasă, cu vânt aspru, și tot ce îmi doream era să ajung acasă repede.
La un colț de stradă, un bărbat sprijinit de gard, cu o pălărie trasă pe ochi, mi-a atras privirea. Nu știu de ce m-am uitat mai atent, dar când s-a întors… am simțit cum mi se oprește inima.
Era el. Soțul meu. Sau mai bine zis, omul care a fost cândva soțul meu.