Daniel a rămas nemișcat câteva secunde.

Cuvintele copilului au căzut greu. Prea sincere ca să fie ignorate.

 

S-a așezat lângă ei fără să mai spună nimic. A scos portofelul, dar s-a oprit. Nu asta era soluția. Nu acum.

 

„Așteptați-mă aici”, a spus.

 

A plecat rapid și s-a întors după câteva minute cu mâncare caldă. Mult mai mult decât aveau nevoie.

 

Copiii au început să mănânce imediat. Mama ezita.

 

„Vă rog… mâncați”, i-a spus Daniel.

 

Femeia a cedat. A luat prima îmbucătură și, pentru o clipă, ochii i s-au umplut de