lacrimi.
Dar Daniel nu s-a oprit acolo.
A doua zi s-a întors. Și în următoarea. A aflat povestea ei: își pierduse locul de muncă, chiria devenise imposibilă, iar ajutorul întârzia.
Pentru prima dată după mult timp, Daniel nu mai simțea golul. Simțea sens.
Într-o săptămână, le-a găsit o locuință temporară. Într-o lună, femeia avea un job stabil.
Totul părea că începe să se așeze.
Până într-o seară.
Daniel a primit un apel.
Vocea de la capăt era rece:
„Dacă mai continui să intervii, o să