…Marian.
Era el.
Mai bătrân, sprijinit într-un baston, cu riduri adânci în jurul ochilor și cu umerii ușor aplecați de ani. Dar în privirea lui rămăsese aceeași căldură tăcută pe care o țineam minte.
Am rămas nemișcată câteva clipe. Nu pentru că mă durea să-l văd, ci pentru că timpul părea să se fi strâns dintr-odată într-un singur punct.
Privirile noastre s-au întâlnit.
Și, pentru o clipă, anii dintre noi au dispărut.
— Evelina, a spus el încet. Nu credeam că vei veni.
Mi-am