— Îți fac un bine, i-am spus liniștită. Dacă tot e totul atât de rău, n-are rost să te mai chinui.
Câteva rude au pufnit în râs, dar imediat s-au oprit când au văzut că eu nu glumesc.
Cătălin s-a înroșit la față.
— Hai, măi, că am glumit și eu…
— Nu. Tu n-ai glumit. Tu ai venit aici doar ca să umilești.
Am luat farfuriile și le-am dus înapoi în bucătăria de vară. În spatele meu era o liniște de ziceai că înghețase curtea.
Când