Mă uitam la telefon, simțind cum cineva, parcă invizibil, îmi strângea încet inima. Cuvintele fiicei mele nu se așezau în mine — scrâșneau, sfărâmau, ardeau.
Treizeci de procente.
Prețul a tot ce făcusem. Prețul a tot ce iubisem.
Când apelul s-a terminat, am rămas la fereastră, privind ploaia cenușie. Casa părea prea tăcută, prea ordonată — de parcă nici pereții nu îndrăzneau să-mi arate milă. În dulap, o ceașcă s-a mișcat ușor, iar sunetul acela mi s-a părut de nesuportat.
Am mers la comodă, am deschis sertarul de