Bătrânul l-a privit nedumerit.
— Ce să-ți zic?
— Despre bătrâna de la capătul satului. Despre copii.
Nea Vasile a coborât privirea.
Pentru câteva secunde, a fost liniște.
— Cine ți-a spus?
— Nu contează.
Bătrânul a zâmbit trist.
— Nu voiam să te împovărez. Tu ai viața ta, ratele tale…
— Dar îmi cereai bani și eu credeam că nu îți ajung ție.
— Nici mie nu-mi ajung mereu, a spus încet.
Apoi a ridicat ochii.
— Dar mie îmi ajunge și o mămăligă. Copiii ăia au nevoie de mai mult.
Mihai