a simțit cum i se umezesc ochii.
Își cunoscuse tatăl o viață întreagă.
Dar abia acum îl înțelegea.
Nu era un om care cerea ajutor.
Era un om care, din puținul lui, ajuta pe alții.
— De mâine nu mai mergi singur, a spus Mihai.
— Cum adică?
— Mergem împreună.
Bătrânul a vrut să spună ceva, dar Mihai l-a oprit.
— Și nu cu două sacoșe.
A doua zi dimineață, la capătul satului, au oprit două mașini.
Una veche.
Și una nouă.
Din ele au coborât tată și fiu.
Portbagajele erau pline.
Făină.