În prag stătea un bărbat în uniformă militară impecabilă. Drept. Calm. Cu chipul serios, dar nu dur.
Mihai Ionescu.
Pe umăr, însemnele gradului vorbeau mai tare decât orice prezentare din lume.
În clasă s-a făcut liniște deplină.
— Bună dimineața — a spus el, clar. — Sunt aici pentru fiul meu.
Privirile copiilor s-au mutat de la uniformă la Darius, apoi înapoi la uniformă.
Profesoara a încercat un zâmbet.
— Cu ce vă putem ajuta?
— Am înțeles că ieri a existat o discuție legată de meseria mea. Am venit doar să confirm că fiul