În ziua festivității de absolvire, o fetiță orfană s-a apropiat de un miliardar și l-a întrebat cu voce tremurată

„Domnule… ați putea să stați lângă mine azi? Doar să păreți că sunteți tata.”

Cuvintele au ieșit încet, aproape șoptit. Atât de încet, încât Lili s-a temut că nici nu le-a auzit.

Andrei s-a oprit.

Pentru o clipă, timpul parcă a stat în loc. Mașinile treceau, părinții intrau grăbiți pe poarta școlii, iar vântul ridica praful de pe trotuar.

El s-a uitat la ea atent.

La rochița spălăcită.

La pantofii ușor tociți.

La ochii aceia mari, care încercau să pară curajoși.

„Unde sunt părinții tăi?” a întrebat el blând.

Lili