În ziua festivității de absolvire, o fetiță orfană s-a apropiat de un miliardar și l-a întrebat cu voce tremurată

a înghițit în sec.

„Nu am… Sunt la casa de copii.”

N-a fost milă în privirea lui. A fost altceva. O durere veche, adâncă.

Pentru că nici Andrei nu crescuse cu tată. Fusese crescut de o mamă care muncea la două schimburi, care număra fiecare leu înainte să meargă la piață. Știa cum e să te uiți în sală și să nu vezi pe nimeni care să te strige pe nume.

A închis ochii o secundă.

Avea o ședință importantă în București, un contract de milioane de lei pe masă.