Tata le-a spus copiilor mei că pot mânca acasă

Mi-am luat geanta fără grabă.

Nu tremuram. Nu mai aveam lacrimi. Era o liniște ciudată în mine, ca după furtună.

Am întins mâna spre fete.

— Haideți.

Maria s-a ridicat prima, cu o demnitate care m-a durut mai tare decât orice spusese tata. Ana m-a prins de degete, mică și caldă.

În spatele meu, tata a mormăit:

— Iar faci scenă, Clara?

Nu m-am întors.

— Nu, tată. Pentru prima dată, nu.

Am mers spre ieșire. Chelnerul a rămas câteva secunde blocat, apoi a venit după noi.

— Doamnă… nota…

M-am oprit, am scos