Un client bogat a lăsat „din greșeală” portofelul plin pe masă și a plecat. Chelnerul nou avea datorii, chirie neplătită și un copil acasă. A alergat după el în stradă.

Aveam douăzeci și trei de ani și lucram de trei zile ca chelner într-un restaurant din centrul Craiovei. Trei zile. Încă nu învățasem pe de rost meniul, încă încurcam masa 4 cu masa 6, iar șeful de sală, un bărbat scund cu mustață și răbdare puțină, se uita la mine de fiecare dată când treceam pe lângă el de parcă aștepta scuza să mă dea afară.

Aveam nevoie de slujba aia cum are nevoie omul de aer. Chiria garsonierei în care stăteam era neplătită de două săptămâni, iar proprietarul îmi