Am rămas cu privirea la carnețel câteva secunde.
Întrebarea Irinei îmi răsuna în minte.
„Știți când i-ați auzit ultima dată râzând așa?”
Am vrut să răspund.
Să spun că îi aud râzând în fiecare zi.
Dar mi-am dat seama că nu-mi aminteam.
Îi vedeam cuminți.
Îi vedeam ascultători.
Îi vedeam curați.
Dar nu-mi puteam aminti ultima dată când îi văzusem atât de fericiți.
Irina deschise încet carnețelul.
— Nu vreau să vă conving de nimic. Vreau doar să vă citesc câteva rânduri.
Ridică privirea spre Ana.
— Prima zi.
Coborî apoi ochii