Mi-am concediat bona pe loc după ce mi-am găsit copiii jucându-se în noroi, convins că le distruge educația… dar câteva minute mai târziu aveam să descopăr că eu eram cel care le furase cea mai frumoasă parte a copilăriei.

în pagină.

— “Ana zâmbește politicos, dar râde foarte rar. De fiecare dată când varsă apă pe jos, își cere scuze înainte să-i spun eu ceva.”

Am simțit un nod în gât.

Irina întoarse pagina.

— “Unul dintre gemeni tresare când ridic puțin vocea ca să mă audă din curte. După aceea vine singur și mă întreabă dacă sunt supărată pe el.”

Mi-am strâns pumnii.

— Copiii trebuie să învețe disciplina.

Irina închise carnețelul.

— Disciplina nu ar trebui să-i facă să trăiască în frică.

Am vrut să-i răspund.

Nu am reușit.

Privirea mi-a