Tomiță s-a lipit mai tare de Raluca, simțind cum ploaia se transformă într-o perdea rece în jurul lor.
Femeia l-a tras ușor după tarabă, ferindu-l de privirile oamenilor care începeau să se strângă curioși.
Bărbatul care se apropiase avea pași grei, iar ochii lui întunecați parcă răscoleau tot trecutul.
Raluca își mușcă buza, încercând să-și păstreze calmul.
— Ce vrei de la copil? întrebă ea, încercând să-și întărească vocea.
— Vreau adevărul, răspunse omul. Dacă e cine cred eu… atunci băiatul ăsta e singurul lucru rămas din sora mea. Și nu pot