După 22 de ani în care am semnat contracte de milioane, m-am întors în cartierul copilăriei mele să caut fetița care mi-a dat jumătate din sandvișul ei când muream de foame — și am găsit-o cărând sacoșe, obosită, la câțiva pași de mine…

Pe treptele din spatele școlii, cu genunchii strânși la piept, îmi era atât de foame încât mă durea burta. Aveam doisprezece ani și de trei zile nu mai era pâine acasă — tata plecase, mama făcea curat prin scări, iar la prânz mă prefăceam că n-aud clopoțelul de la cantină.

Atunci s-a așezat lângă mine o fetiță cu codițe și cu o panglică roșie în păr.

Nu m-a întrebat nimic. Nu s-a uitat la mine cu milă. A rupt pur și simplu sandvișul ei în două — jumătate cu telemea și roșie,