Am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare.
M-am uitat la fotografie cu inima bătând nebunește. Era o poză veche, îngălbenită, cu marginile tocite. În ea, o femeie tânără stătea lângă același bărbat din fața mea — doar că mult mai tânăr. Zâmbea. Iar în urechi… purta exact aceiași cercei.
Mi-am dus mâna la gură.
„Asta e… bunica mea”, am șoptit.
Bărbatul a dat din cap încet, cu ochii umezi.
„Știam eu… nu aveam cum să mă înșel.”
M-am așezat pe un scaun, pentru că simțeam că nu mai pot