Am mers la casa unui văduv bogat ca să-i dau ultimii bani pe care tata murise crezând că îi datorează familiei lui. Când a văzut numele de pe plic, nu a luat niciun leu și mi-a spus doar: „Rămâi la cină.”

Partea a 2-a – Continuarea poveștii  — Tatăl tău nu a fost angajatul tatălui meu, a spus Andrei. A fost asociatul lui.

Am rămas cu privirea lipită de fotografie.

— Atunci de ce nu mi-a spus niciodată?

Andrei a deschis dosarul.

Înăuntru erau copii după acte vechi, fotografii și câteva scrisori.

— Pentru că acum douăzeci și șase de ani atelierul aproape a dat faliment. Bunicul meu era bolnav, tata avea datorii, iar banca urma să execute clădirea.

A împins o copie spre mine.

— Tatăl tău și-a vândut partea dintr-un teren primit de la