Astăzi era ca de obicei. Catinca ieși pe coridor. „Dumneavoastră sunteți Catinca?” Ea se întoarse brusc. În fața ei stătea chiar pacientul acela. În spatele lui – doi bărbați cu capetele rase, iar el ținea flori. „Abia azi m-am întors din Germania, de la tratament. Catinca, nici nu mi-am imaginat că sunteți atât de frumoasă.”
De pe chipul Marinei se putea aprinde o lumânare.
— „Catinca, spuneți-mi, când ați putea merge cu mine la restaurant și, în general, să ne plimbăm prin oraș?”
Se pare că el avea…
Catinca rămase fără cuvinte.