„Stai!”
Vocea copilului a tăiat liniștea ca un cuțit.
Toți s-au întors spre el.
Băiețelul stătea în picioare lângă sicriu, cu ochii mari și umezi, tremurând ușor.
„Mama spune… că nu ea e acolo…”
Un murmur a trecut prin încăpere.
Femeile au început să șușotească, iar unii au dat din cap, ca și cum copilul ar fi spus o prostie.
Tatăl s-a ridicat încet.
„Gata, Mihăiță… nu mai spune lucruri din astea…”
Dar copilul a clătinat din cap hotărât.
„Nu! Mama mi-a spus… mama e rece… dar nu e ea!”